13- Obsession

•Septembrie 3, 2010 • 9 comentarii

Edward P.o.v.

Ziua urmatoare trecuse fara incidente prea multe.Dintr-un motiv bizar , Jasper zambise aproape toata ziua.

„Bella e o fata draguta.” imi spuse intamplator.

Pentru un moment m-am panicat,intrebandu-ma daca si-a dat seama ca o placeam,dar in momentul urmator plecase, asa ca nu am avut ocazia sa il intreb la ce naiba se referea.

Dupa ore,am plecat in parc cu Connor, Mitchell,Mason si Jasper si l-am chemat si pe Emmet pentru a echilibra numarul.Am facut putin sport pentru cateva ore ; Mitchell ,Jasper si eu ia-am batut pe Connor, Emmett si Mason la orice am facut.Apoi cu totii am mers la Pizza Hut pentru cina ,prostindu-ne ca de obicei pana eram dati afara din restaurant.

Emmett se intoarse cu mine acasa sa o vada pe mama,pe tatal meu si pe Alice.

„Ce iti face sotia?” ma intreba zambind.

Am tipat. „Ce iti face prietena?”

Spre surprinderea mea nu ma ataca pentru intrebarea mea,in schimb isi duse mana in spatele gatului incepand sa si-l mangaie nervos. „De fapt, ma gandeam sa o cer in casatorie … ” recunoscu.

Am oftat „Tu ce?!”

„Vreau sa ii propun lui Rose sa se marite cu mine,dar nu stiu cum!” Emmett imi spuse.

„Si imi ceri mie sfatul?”

„Ei bine..” spuse „Tu esti tipul care are cel mai mult treaba cu femeile,nu?”

Nu stiu de ce,dar titlul pe care candva il iubeam,acum parea ca un titlu bolnav , imi provoca greata. „Da,eu sunt un jucator,” am raspuns cu amaraciune.

„Hey ,hey!” Emmett incerca sa isi retraga cuvintele. „Nu trebuie sa reactionezi asa! Nu am vrut sa iasa asa. Tu stii cum sa impresionezi fetele, asa e?”

„Nu.” am murmurat.

„Whoa, ce s-a intamplat Eddie?”

„Nimic.” am mintit in timp ce intram pe usa.

„Scumpo,am ajuns!” Emmett tipa ca de fiecare data cand intra pe usa.

El se indrepta pentru a intra in bucatarie in timp ce eu mi-am dat papucii jos din picioare,si ma indreptam catre scari pentru a merge sa fac un dus.

Dar am dat peste cineva in capatul scarilor.

„Oh!” Bella exclama. „Scuze.” Rosu ii colora obrajii in timp ce ochii ei se intalnira cu ai mei.

„Nu,eu imi cer scuze.” am spus ,apoi remarcasem cu ce era imbracata : o rochita rosie scurta,mulata ,care ii evidentia corpul si care nu lasa loc pentru imaginatie, o pereche de sandale rosii cu toc stiletto bune pentru a te sinucide, si avea in mana o gentuta tot rosie.Asta era tot. „Pleci …undeva?” am intrebat suspicios.

„um..” imi spuse rosind si mai mult daca asta era posibil.

„Da.” Alice aparu de nicaieri pentru a raspunde in locul Bellei. „Merge la o intalnire.”

Mi-am simtit sangele care se transforma in gheata in timp ce m-am uitat direct la Alice, uitand de Bella „Unde merge???”

„La o intalnire.” Alice pocni din degete zambind. Nu s-a saturat Bella ca Alice sa tot raspunda in locul ei? Eu cel putin m-am saturat. Cred ca asta evidentia diferenta dintre noi ;Bella era prea draguta iar eu eram un tampit.

„O ce ?!” am oftat „Cu cine !?!”

„Oh da, am priceput. ” Bella ne intrerupsese conversatia cu o voce rece. „Cine ar merge la o intalnire cu ea , nu ?!?”

M-am uitat surprins catre ea. „CE? Nu. Nu asta am vrut sa spun…”

„Cum spui tu…” spuse „Daca nu sunt genul tau,nu inseamna ca nu sunt genul altcuiva .Se impinse pentru a trece de mine,apoi cobora scarile in graba.

„Bella.” am fugit dupa ea. „Bella, nu am vrut sa spun asta.”

„Sigur ca nu.” imi raspunse sarcastic.Vocea ei se sparse la sfarsitul propzitiei iar asta ma ranise.

„Bella,te rog..” m-am intins prinzandu-o de mana. „Am fost doar surprins.”

„Da,stiu.” imi sopti tragandu-si mana.

Am oftat,facand un pas catre ea.Puteam sa simt cum Alice ne privea din capatul scarilor,dar am ignorat o . „Bella.” am murmurat. „Te rog,asculta-ma.Eu…” am incercat sa continui.

Ea facu un pas departe de mine. „Nu Edward.” imi spuse ferm. „Nu vreau sa iti aud scuzele.Stiu ce vrei sa spui,si stiu ca nu e adevarat.

„Nu , nu stii.” am insistat. „Bella,de ce mergi?”

Ea ma privi. „Pentru ca vreau. Nu te inteleg Edward. De ce iti pasa?”

Pentru ca te plac prea mult. „Pentru ca stiu ca nu iti place de nici unul dintre baietii de la scoala.” Pentru ca nici unul dintre ei nu este suficient de bun pentru tine. Pentru ca nici chiar eu nu sunt suficient de bun pentru tine.

„Ei bine…” Bella raspunse cautandu-si cuvintele. Intr-un final rostindu-le puternic. „Asta arata cat de multe stii ..”

„Bella” Pana si eu puteam auzi cat de stins era tonul vocii mele. Imi placea cum suna numele ei rostit de gura mea,chiar daca l-am rostit de prea multe ori,incat sa le pot numara , in ultimele minute.

Se incrunta confuza. de ce as putea suna asa. „CE?”

„Chiar inteleg,mai bine decat iti poti imagina.” am soptit rascindu-mi degetele de ale ei.

„Da sigur.” se stramba. „Nimeni nu s-ar intalni cu mine,dar fiecare fata din lume cade la picioarele tale.Nu intelegi nimic Edward.”

M-as intalni cu tine,dar esti singura fata care nu ar cadea la picioarele mele.Doar daca as putea sa o fac sa vada cat de multe puteam sa inteleg.

Apoi imi veni o idee nebuneasca.Fie ca ma uitasem prea mult la buzele ei, fie ca imi doream prea mult acest lucru de ceva timp , am actionat impulsiv ,aplecandu-ma catre ea,mai aproape.Am ridicat usor mana pentru a ii cuprinde talia,si am tras o mai aproape de mine,milimetric . Am un mic oftat iesindu-i pe gura,insa nu ma opri. In schimb ea insasi facu distanta dintre fetele noastre mai mica,mutandu-si buzele mai aproape de ale mele.Nu stiam daca ea era constienta de asta, dar fiecare particica din mine era, era mai constienta decat de oricare alt lucru vreodata.

Mana mea urca in sus pe bratul ei,pana pe gatul sau,mangaindu-l usor.Respiratia ei ma lovi ,iar inima mea batea mai cu putere.Destanta dintre noi se micsora tot mai mult.

„Bella” Alice tipa din capatul scarilor panicata. „Bella.A ajuns”

Bella rosi puternic si incerca sa se departeze de mine,in shimb,mi-am blocat bratul in jurul sau,disperat sa nu ii mai dau drumul.Niciodata nu i-as da drumul.

Tusi intr-un mod ciudat,insa tot nu ii dadeam drumul.Am decis sa apelez la ultimele resurse. „Te rog Bella.” am soptit tinandu-o aproape de mine. „Te rog nu pleca.”

„De ce nu?” intreba incet.

Pentru ca vreau ca eu sa fiu prima persoana care te scoate la prima intalnire.Vreau sa fiu prima persoana care te saruta usor.Pentru ca vreau sa fiu primul baiat care te conduce acasa razand in intuneric.Pentru ca mor de gelozie. Pentru ca esti perfecta. Pentru ca… doar pentru ca…

„imi pare rau…” spuse alunecand din stransoarea mea in timp ce Alice se indrepta catre usa , punand mana sa peste ceafa mea in timp ce inainta.Ma simteam furios pe mine insumi. Poate daca as fi spus macar unul din acele lucruri pe care le gandisem ,ea s-ar intoarce aici, buzele sale miscandu-se langa ale mele,oferindu-mi cel mai bun sarut de care as fi avut parte.

Au deschis usa impreuna,iar eu priveam , cruios sa vad fata tipului pe care l-as fi ingropat a doua zi daca Bella s-ar intoarce intr-o conditie mai putin perfecta decat cea in care a plecat.

„Wow Bella,arati grozav.” Newton. Mike Newton. Sangele fierbea in mine,si daca as fi avut un creion in mana, cu siguranta s-ar fi rupt.Nu exista nici o sansa in lumea asta ca Bella sa se fi intalnit cu acel cretin.O fi avand ea un motiv intemeiat pentru acest lucru.

„Buna Mike.” ii zambise.Sau poate il placea. Nu. E imposibil. El era un idiot.

„Esti gata sa plecam atunci?” intreba privindu-ma ciudat din tocul usii. Puteam sa imi dau seama de expresia de pe fata mea doar privind din perspectiva lui. Ii era frica. Totusi nu aveam nici macar un pic de simpatie pentru acel baiat patetic. Si un pisoi ar avea mai mult curaj. Mai exact o femela pisicuta.

„Desigur.” Bella ii raspunse. „Doar sa imi iau jacheta.”

Ea se intoarse venind catre cuierul de langa mine pentru a isi lua jacheta rosie pe care o asezase acolo doar cu ceva timp in urma.

O imploram din priviri.

„Care e problema ta?” intreba oftand,apoi intorcandu-se si urmandu-l pe Mike catre iesire.

Alice le facu din mana apoi trantise usa,inchizandu o,inainte de a se intoarce si a ma privi.Privirea ei ma facu sa imi fie jena.

„Da Edward.” tipa. „Care e problema ta?” trecu pe langa mine pentru a urca scarile.

Am urcat de asemenea pentru a face dusul pe care intentionam sa il fac de la bun inceput, dar ma prinse la inghesuiala inainte de a intra in baie.

„Tu doar nu vrei ca ea sa fie fericita,asa e?.” intreba neincrezatoare. „Esti atat de egoist Edward.Nu pot sa cred. Bella e una din cele mai bune persoane .Ba nu, ea e cea mai buna persoana pe care am intalnit-o vreodata.Vreodata , Edward. Si pot spune ca asta doar ar face-o sa sufere.Tu ai face o sa sufere,Edward. Pot sa imi dau seama de asta.”

Eram pregatit sa o contrazic,dar apoi ofta si isi masa cu degetele fruntea,si apoi vazusem o mica vulnerabila Alice pe care nu o mai vazusem de ani, si nu ma puteam certa cu aceasta Alice.

„Eu doar…” Parea ca isi cauta cuvintele. „nu vreau sa imi pierd singura prietena pe care o am aici.Imi pare rau pt toate lucrurile pe care ti le-am spus. Nu vreau sa te urasc Edward, dar nu ma pot abtine.E ca si cum nu ti-ar pasa deloc,si nu imi place asta.” urma o mica pauza apoi continua. „Am mintit sa stii.Chiar te place. Ea insista ca nu, dar pot sa vad acea sclipire in ochii ei ,in felul cum te priveste.”

„CE?” am spus nevrand sa cred.

„m-ai auzit Edward.” Alice spuse. „Te place Edward.Haide!!! Trebuie sa fii orb sa nu fi observat.Mereu te cauta cu privirea la cantina si mereu se relaxeaza cand esti acolo, mereu se simte mai comfortabil cand esti in preajma, zambeste cand te aude razand, e trista cand nu esti acolo, se misca atunci cand te misti si tu,parca sunteti 2 magneti cu polii opusi ,atragandu-va unul de altul.E la fel de evident ca lumina zilei.Doar ca ea nu si-a dat seama inca.”

„Dar pot sa imi dau seama ca tu simti mai mult pentru ea,decat ea pentru tine.Ai incetat sa mai ai intalniri si ai incetat sa mai acorzi atentie altei fete. Ai ochi doar pentru ea Edward.” ma privi „Cred ca o iubesti.”

„Nu.” am murmurat,sau poate da? nu. Imi era frica de iubire. Era prea serioasa.Toata lumea vorbea despre iubire ca fiind ceva bun.Dar nu era.Cand iubesti,doar te expui la o suferinta.Iubirea se termina cu suferinta,asa stau lucrurile.Nu se poate altfel. Pentru ca intr-o buna zi,vei pierde persoana pe care o iubesti si nu vei putea face nimic in acest sens. Nu, iubirea doar doare. Nu o iubeam pe Bella.

Alice dadu din cap. „Ei atunci o placi foarte mult.”

Am dat din cap.

„ce ai de gand sa faci?” se intreba.

„La ce te referi?”

„Sa ii castigi increderea.”

Ma holbam la ea. „Eu…nu stiu…nu aveam de gand sa incerc …”

Alice zambi. „Edward,pe cat de mult te urasc,si nu imi doresc ca tu sa o ranesti pe Bella, ar trebui sa incerci ceva.O placi suficient de mult pentru a te linisti un timp,asa e?”

„Ei bine..da..dar”

Alice ma intrerupse. „ei bine ,cred ca te-ai schimba daca te-ai intalni cu ea…”

„Poate,dar…” incercasem din nou sa vorbesc.

„Si ati fi potriviti unul pentru celalalt.”

„Ei bine nu stiu,dar…”

„Dar ce?”

„Cum ramane cu reputatia mea?”

Alice imi dadu o privire plictisita. „Si ce daca e vorba de reputatia ta,Edward?”

Am ridicat o spranceana la ea. „E Bella Swan cea despre care vorbim.”

Isi dadu ochii peste cap. „ei bine,asta depinde de tine.Dar nu cred ca va sta in calea reputatiei tale.Priveste in ansamblu Edward. Incepi sa tii la Bella mai mult decat la reputatia ta.ASa ca…” Continua sugestiv.

„vom vedea…” am murmurat. Tineam la Bella mai mult decat la reputatia mea? Pentru un moment ,mi-am imaginat cum mergeam pe coridor iar oamenii sa se uite insistent la mine,nu ca de obicei ,ci pentru ca eram subiect de barfa.Mi-am imaginat cum stateam la masa singur,iar lumea ma evita in mod intentionat.Jasper si Mason si restul baietilor evitandu-ma doar dand din cap dezaprobator in directia mea.Fetele mergand cu nasul pe sus pe langa mine in loc sa imi cada la picioare.Doar eu impotriva lumii.

Dar apoi m-am gandit la Bella.Ea trecea prin asta in fiecare zi.Ar fi chiar atat de rau sa fiu cu ea? Sa ii acord suportul moral pe care il merita? Nu merita sa fie barfita, nu merita sa fie insultata.Inainte consideram ca merita. Si uneori chiar eu starneam unele barfe legate despre ea.Dar acum ca o cunosteam,stiam ca nu e persoana pe care o faceau ceilalti sa para.Era grijulie,blanda ,frumoasa,amuzanta …toate cuvintele pozitive din dictionar.

Asa ca nu as fi doar eu impotriva lumii.Mi-am imaginat din nou : mergand pe coridor,oamenii uitand-se insistent la mine,iar de data aceasta pentru ca Bella era langa mine ,si radeam unul cu celalt incercand sa ii ignoram pe ceilalti ;stateam la masa,nu singur ci cu Bella de data aceasta ,ba chiar ma ajuta sa trec mai usor peste situatie …Mi-as pierde reputatia,dar as castiga o pe Bella.Am fi doar noi impotriva lumii.Ar fi chiar o schimbare chiar atat de rea?

Da.Mi-am construit reputatia pentru a ma putea ascunde in spatele ei.Ce as face daca Bella ar pleca de langa mine,frangandu-mi inima? Nua as putea sa redevein ceea ce am fost. As fi doar un singuratic, un vulnerabil, un ciudat.Pentru ca nu as putea merge pe drumul pe care il aveam intotdeauna.

Apoi observasem ca Alice plecasem,ramanand singur. Am oftat apoi am intrat in baie. Am pornit dusul sperand ca imi voi ua gandul de la Bella in timp ce apa curgea pe spatele meu.

Pe cine vroiam sa mint? Ea era in mintea mea in fiecare minut,in fiecare clipa din fiecare zi din viata mea.Nu aveam cum sa o uit.Se transforma intr-o obsesie. Era genul de obsesie de care nu puteai sa uiti oricat te chinuiai.Si cu siguranta nu ajuta atunci cand obiectul obsesiei tale doarme in patul tau.

B.p.o.v.

„…noua tunsoare arata chiar bine…” Mike spuse,dar eu nu ascultam cu adevarat.

Bine? e cel mai bun lucru pe care il putea spune? Edward spuse ca arata sexy. Edward.Am oftat. Puteam sa jur ca era pe cale sa ma sarute.Dar probabil ma gandeam aiurea.Edward nu m-ar saruta niciodata.Dar wow, sa fiu atat de aproape de el a fost minunat.Mai ales cand ma tinea strans,spunandu-mi sa nu plec.

Imi doream ca el sa spuna ceva,orice ,doar sa nu plec.Nu stiu de ce ma simtisem dezamagita ca nu ma sarutase impulsiv,sau sa imi spuna ca ma place,pentru ca stiam ca nu ma place. Doar imi facusem sperante,si acum eram ranita.

Apoi imi venise comanda de ravioli cu ciuperci.Era scarboasa si dezgustatoare, ieftina. Asa ca am inceput sa mananc neentuziasmata. Macar Mike era tacut cat timp avea mancare in gura.

ASa ca mi-am reintors gandurile catre Edward. si la dimineata aceasta.

Amintire

M-am rostogolit,constientizand in cele din urma ca trebuia sa cad pe podea.Stateam inlemnita si am clipit.Eram in patul lui Edward.Cum Dumnezeu ajunsesem aici? M-am uitat imprejur si vazusem ca Edward statea intins pe canapeaua lui dormind linistit.Probabil ma mutase in timp ce dormeam.

L-am prijit pentru cateva momente vazand cum stomacul si pieptul sau se ridicau cu fiecare respiratie a sa.PArul sau de culoarea bronzului era ciufulit,iar genele sale lungi erau in contrast cu pielea palida a obrajilor sai.Imi era dor de verdele profund al ochilor sai,care era si partea preferata a mea la el ,dar arata atat de linistit incat nu puteam sa il trezesc.

M-am uitat la ceas si am realizat ca trebuie sa il trezesc.Asa ca m-am indreptat catre canapea ,ingenunchind langa el mangaindu-i parul.Nu se simtea asa cum credeam. Era moale si delicat ,opus cum credeam ca s-ar simti parul incalcit la atingere.M-am lasat putin purtata de val in timp ce ii mangaiam parul,nasul,obrajii ,barbia…apoi i-am atins genele urmand ca apoi acel verde superb sa isi faca aparitia.

„Ce ai facut?” l-am intrebat soptind.

„Hmm?” se ridica si ma privi nevinovat.

Am strambat din nas „De ce m-am trezit in patul tau?”

In privirea lui se vedea ingrijorare. „Ei bine, era cel mai bun lucru de facut”

„Asa e?” am intrebat.

El zambi strengareste iar eu incercam sa nu ii arat ca ma topeam.

„Micul dejun…” am spus atingandul pe genunchiul indoiat,apoi m-am ridicat inaintant catre usa.

„Bella?” Edward striga in urma mea.

„Da?” m-am intors.

„Parul tau arata ciufulit…dar imi place.” imi spuse apoi imi facu din ochi.

L-am privit confuza,apoi m-am intors coborand pe scari in jos.

Sfarsit

„Bella?” cineva ma striga facandu-ma sa ma trezesc din a visa cu ochii deschisi. „Bella? Ai terminat?”

„Huh?” am intrebat uitandu-ma in sus si vazandu-l pe Mike care se uita fix la mine.Apoi vazusem chelnerita care statea sa imi ia farfuria.

„Da…” am raspuns. „Da,am terminat.”

„Ce ai vrea sa facem in continuare? ” Mike imi spuse dupa ce chelnerita se facu disparuta.

M-am incruntat. Nu mai doream sa stau aici. „De fapt nu ma simt prea bine.Crezi ca ai putea sa ma conduci acasa?”

Mike ma privi uimit. „Dar..nu suntem iesiti decat de abia doua ore…”

Jumatate din cele 2 ore au fost petrecute in masina. Asta era problema in Forks,trebuia sa conduci aproape o ora pentru a ajunge undeva.

„Stiu,imi pare rau…” am spus lasandu-mi capul sa cada intre maini,pentru a da impresia ca imi este rau.

„Oh…in regula.” raspunse. „um…ok..”

Chemase chelnerita pentru a achita nota,sa fiu sincer am fost surprinsa ca nu a vazut printre randuri ,ca nu vazuse ca eu mintisem,niciodata nu am fost buna la mintit.

Drumul spre casa a fost ciudat,nici unul dintre noi nu a spus nimic pana ce nu am ajuns la casa familiei Cullen.

„Putem sa facem asta si altadata?” intreba.

„Poate..” mintisem.

El zambi apoi se apleca.Puteam sa vad ce urma,dar nu doream asta.Doream ca primul meu sarut sa fie cu cineva special.Nu stiu de ce fata lui Edward imi veni in minte cand ma gandeam la asta.

„Ne vedem maine atunci?” am spus deschizand usa si iesind din masina,evitand sarutul.

Mike paru dezamagit. „Da,maine.Desigur.”

Am intrat in casa familiei Cullen vazand ca Alice ma astepta. I-am dat inapoi cheia pe care mi-o lasase.

„ei bine?Cum a fost?” ma intreba.

„Groaznic.” i-am raspuns.

„Da,pai e vina fratelui meu ca te-a facut sa te simti prost inainte sa mergi la intalnire.”

„Scuza-ma?” am tusit.Ea tocmai nu a zis asta.

Alice isi dadu ochii peste cap. „sunt obosita.” zise „Ma duc in pat.ne vedem maine dimineata. Devreme si frumoasa ca in ziua de luni. Fara toane ca astazi dimineata,clar?”

„Precum cristalul.” am marait.

„Bine.” Alice raspunse si se indrepta catre scari. Am urmat-o pe scari intrand apoi in camera lui Edward,pentru a il vedea ca doarme pe canapea.Am intrat in baie pentru a ma spala si a ma schimba in pijamale,apoi stand o clipa pe ganduri inainte de a intra in patul lui Edward.

M-am asezat pe o parte pentru a incerca sa adorn cand auzisem vocea lui Edward. „Cum a fost?”

Ma speriasem. „Nu mai fa asta!!” am tipat la el. Inca eram suparata pe el de mai devreme.

„Ce?” spuse incet.

„Sa ma faci sa ma sperii asa.”

„oh..scuze” parea un pic incordat. „L-ai sarutat pe Newton?”

„De ce ti-ar pasa?” am reprosat.

„L-ai sarutat?” a repetat calm.

„Nu.” am murmurat.

„De ce nu?” vocea sa era indiferenta,dar puteam auzi ceva in spatele ei,dar nu stiam exact ce.

„Pentru ca mi-a fost frica sa nu iau un herpes.” i-am raspuns sarcastic. „Pentru ca nu am vrut, prostule.Ce altceva as mai vrea?”

El ridica din umeri apoi raspunse. „Nu e frumos sa vorbesti asa cu cel ce ti-a dat patul lui sa dormi.”

„poti sa il iei inapoi.” m-am oferit. „imi e dor de canapeaua mea.”

„canapeaua mea…si nu o vreau inapoi.”

„Nu conteaza” . M-am asezat inapoi pe pat ,mi-am inchis ochii si am incercat sa adorm. „Noapte buna.”

„Mi-a fost dor de tine.”  Spuse incet,incercand probabil sa se revanseze.

Cand nu am raspuns,a oftat. „Noapte buna Bella, vise placute.” Cand spuse asta,avea o urma de umor in vocea sa, ca si cum s-ar fi bucurat de o gluma pe care doar el o intelegea.

Si uite asa…capitolul 13 e gata…va multumesc celor care ati avut rabdare cu mine…:*:*

Hello…

•Iulie 27, 2010 • 7 comentarii

Din cauza anumitor probleme personale nu am avut timp.Pe primul loc au fost FACULTATEA si problemele de sanatate,va rog sa intelegeti.Nu mi-am abandonat NICI UNUL DIN FICURI!!!!!!!!!!! incepanad de saptamana aceasta voi incepe din nou sa postez ,un capitol il veti primi astazi,maine cel tarziu.

Tin sa multumesc celor care inca mai deschid si mai citesc si care au rabdare cu mine.

Si nu m-am lasat pagubasa sau mai stiu eu cum.

12. Secret Confessions

•Aprilie 7, 2010 • 23 comentarii

B.p.o.v.

Restul serii a decurs destul de repede dupa dezastrul cu prajitura.Cu putin noroc reusisem sa facem curat in bucatarie inainte ca Esme sa apara ; Edward facuse cea mai mare parte din curatenie  iar eu am fost ocupata pentru a o tine pe Alice sub control.Nu mai trebuie sa bea cafea niciodata. Vorbesc serios. Trebuie sa imi aduc aminte sa ii las lui Jasper un comentariu ajutator : Niciodata sa nu o scoata pe Alice la o cafea,decat daca isi doreste sa o vada drogata. El chiar se comportase dragut. Sa fie in ‘gasca’ lui Edward se pare ca nu isi pusese amprenta pe el,pana la urma.

M-am schimbat repede strecurandu-ma sub cearceafuri,asteptand ca Edward sa se intoarca de la baie.Si el fusese rapid ; daca nu l-as cunoaste cat de cat as fi zis ca ar fi venit mai repede doar pentru a ma vedea dezbracata. Dar il cunosteam. Si stiam ca lui Edward Cullen nu ii va pasa niciodata de mine,dezbracata sau altfel.

„Hey” imi spuse stand intr-o pozitie  ciudata langa usa.

„Buna” i-am raspuns pregatita sa ma intorc pe o parte si sa dorm,dar atunci Edward si drese vocea.

„Uh..” el incepu „Ei bine… ma gandeam…. si,ei bine, ma intrebam daca nu ai dori sa dormi in pat?”

A urmat o pauza in timp ce eu eram impietrita in intuneric.

„Am schimbat lenjeria patului si totul” el completa interpretand tacerea mea intr-un mod gresit „Inainte de uh… incidentul cu prajitura” isi schimba pozitia incruntandu-se „Deci ce crezi?”

„Um… ei bine,sunt flatata.” i-am raspuns. „Dar sunt in regula aici. Serios.”

„Nu” imi spuse . „Bella ,doar ia tu nenorocitul de pat,ok? Musafirii ar trebui sa doarma in pat!”

„Nu ar trebui sa te dau afara din propriul tau pat. ” am dezaprobat „La urma urmei , canapeaua ta e probabil mult mai comfortabila decat patul meu.”

„Nu fi prostuta” Edward zise ferm. El venise langa mine atat de repede incat nu realizam ce vroia sa faca, isi strecurase mainile pe sub genunchii mei si ma ridicase in brate ca si cum nu as fi cantarit nici un gram.

„Edward” am incruntat „lasa-ma jos.Acum!!!”

Ma lasase pe pat,sprancenele sale fiind ridicate jucaus.

L-am privit,apoi m-am intins pentru a ii apuca mana.Apoi,l-am tras langa mine. Mi-am imaginat ca l-am impins pe spate,ridicandu-ma deasupra trupului sau, plantand mici saruturi pe gatul sau,inainte de a imi atinge barbaia si tragandu-ma pentru ca gura mea sa o intalneasca pe a lui.Buzele sale pline dezmierdandu-le pe ale mele cu o atingere delicata care tipa de intensitate , pasiune, tandrete , iubire…

Dar nu am facut nimic din toate acestea,doar i-am zis. „Edward.Nu iau patul tau”

Ridica din umeri. „Okay”

Eram complet nedumerita. „Nu ai de gand sa te certi?”

„Vrei asta?”

M-am incruntat. „Nu”

El zambi. „Atunci nu ma voi certa.”

„De cand faci tu ce vreau eu?” am intrebat strambandu-ma la schimbarea sa de dispozitie.

„De acum.”

Am oftat „Stii ,schimbarile tale de dispozitie imi dau dureri de cap.” m-am plans.

„In regula,zi-mi sa fac ceva.” imi ordona.

M-am gandit bine „Spune-mi ceva despre tine, ceva ce nu stiu deja.”

el se incrunta pentru o secunda. „Doar daca promiti sa tii secret.”

Am cuprins degetul meu mic de al lui si mi-am apropiat capul de al sau. „Promit.”

El isi apropie si el capul,asa incat fruntile noastre erau lipite. Imediat se simti electricitatea care se simtea intre pielea lipita a fruntilor noastre,facandu-ma sa ametesc…. dar nu prea rau.El se departa putin,pentru a fi putin spatiu intre capetele noastre.Ma facuse sa ma intreb daca simtise si el electricitatea.

„Imi place muzica clasica.” imi spuse soptind.

Am zambit in intuneric.”Stiam” i-am soptit „Claire de Lune ,in masina mai devreme nu?”

El se uita la mine socat. „Da.” imi spuse incet. „O stiai?”

Am dat din cap.

„Acum spune-mi ceva despre tine.”

Am stat putin pentru a ma gandi. „De fapt urasc scoala, si lectiile , si profesorii si examenele , si imi e rau de imi vine sa vars de la atatea note de 10.” confesiunea mea era o mica micuta declaratie.

„Stiam eu. ” tipase. „Stiam eu ca nu exista un suflet pe Pamant care sa iubeasca scoala.” spuse mandru.

„Randul tau.” am spus.

El ofta. „Nu imi displace atat de mult Alice ,cum las sa se vada.” el chicoti,dar nu iesise toata confesiunea sa,pentru ca puteam deduce din tonul sau ca era o informatie la fel de personala precum gusturile sale muzicale.

„Care este treaba cu voi doi pana la urma?” am intrebat cu voce tare.

„Stii tu, doar certuri intre gemeni…” dar nu se uita in ochii mei in timp ce vorbi,dar puteam spune din felul lor de a privi si din cum se comporta el, ca era mai mult de spus decat atat.

„Ok.” am spus. „Cred ca e randul meu acum nu?”

„Da”

„Stiu ca arata groaznic si ca e un dezastru complet,dar chiar imi place noua mea tunsoare. Nu e chiar atat de plictisitoare.”

Nu puteam vedea,dar stiam ca Edward isi afisase acum zambetul sau strengaresc.Respiratia mea se blocase cu toate ca nu ii vazusem zambetul.

„Bella… noua ta tunsoare e incredibila. Ai fi surprinsa daca ai vedea cati baieti au comentat referitor la ea. Intr-un sens bun ma refer.” imi spuse. „Arata … Doamne ajuta-ma …. arata chiar sexy.” recunoscu el.

Am ras pentru a acoperi felul in care pulsul meu o lua la goana si cum fata mea se inrosi. „Wow.Edward jucatorul , sa imi spuna mie ca sunt sexy. Asta e un comentariu si jumatate.” am ras din nou.

Am inghetat atunci cand degetele lui mi-au cuprins barbia pentru a ma opri din ras.

„Bella.” marai serios. „Nu glumeam.”

L-am privit,cuprinzandu-i barbia sa perfecta in palma mea dreapta.Se simtea grozav ; pielea perfecta cu barba sa aspra nerasa, pe care cu siguranta o va rade dimineata.Asa cum o facea in fiecare dimineata din viata sa.Nu voi recunoaste niciodata,dar ma simteam onorata sa fiu una dintre putinele persoane care il puteau vedea si in starea sa vulnerabila,obisnuita.

„Edward.” il imitam.”Nici eu nu glumeam.”

El isi lasase capul in palma mea,iar eu imi lasasem capul in palma sa.Mintea mea o lua razna,iar inima mea incepu sa o ia la galop.Niciodata nu facusem ceva atat de intim cu un baiat … oh! Pentru numele lui Dumnezeu! Nu e ca si cum am face ceva…

„Randul tau.” am spus repede.

Isi retrase mana iar eu ma simteam trista atunci cand aerul rece imi lovi fata.Mi-am retras mana si eu,dar mi-am cuprins degetele de ale sale,refuzand sa ii dau drumul complet mainii sale.

„Ce altceva pot sa iti spun?” el intreba.

„De ce iti este frica?”

„Imi e frica de …” facu o pauza pentru a se gandi. „Alice”

Am ras. „Nu , pe bune”

„Um.. imi e frica sa pierd pe cineva pe care iubesc.” el raspunse „Dar ei nu stiu asta.”

Am zambit. „Stai linistit,nu le voi spune nimic.”

„Multumesc.” imi spuse. „De ce iti e frica tie?”

„imi e frica de…” am facut o pauza rusinata.

„Continua.” ma incuraja.

„Sa nu razi…” l-am avertizat.

„Nu voi rade” promise.

Am luat o gura de aer. „Imi e frica de furtunile cu tunete si fulgere.Nu pot dormi cand e una.”

El nu rase. „Cum ai dormit aseara?”

„Um..” am rosit,nevrand sa stie ca eu mi-am imaginat ca el sa fie acolo langa mine. „Ei bine,Alice a fost langa mine,deci nu a fost chiar atat de rau.”

„Da,scuze pentru asta.” imi spuse.

„In regula,nu ii vom spune nimic domnului Marshall.” am glumit nestiind exact ce vom face. „Randul tau.”

„Bine,dar e ultima oara.” imi spuse strangandu-mi mana.

„Desigur.” am spus,vocea mea sunand aspra,fara aer.

„Nu am facut nimic cu Lauren.” imi spuse. „Am sarutat-o,dar nu mi s-a parut corect asa ca i-am spus sa plece acasa si a plecat.”

Un sentiment coplesitor de inexplicabila usurare imi cuprinsese corpul. „Si de ce nu ai coborat la cina?”

Isi ascunsese fata de jena. „Eu…eu…am adormit….”

Am ras usor,apoi am oftat serioasa.”Esme arata cam dezamagita..” am continuat.

El ofta. „Urasc sa o fac trista.” imi sopti. Wow. Se pare ca scosesem mai mult de la el decat el de la mine. „Dar nu ar intelege.Tu nu ai intelege asa ca de ce ma mai complic sa zic asta?”

El isi facuse vocea mai inceata,dar deja ii auzisem tonul.Era ranit,dezamagit de el insusi, era vulnerabil. Tot ce vroiam era sa ajung langa el si sa il linistesc,ca totul e in rgula.Dar nu puteam. Doar am murmurat. „Nu stiu.”

„Noapte buna ,Bella.” imi spuse arzator,indicandu-mi ca aceasta conversatie s-a sfarsit.Isi retrase mainile din ale mele si se ridicase pentru a merge catre canapea.Oferindu-mi mie patul pentru inca o ultima oara,dar m-am ridicat si l-am impins inapoi pe pat.

„Noapte buna,Edward.” am soptit.Apoi ezitand,m-am aplecat pentru a ii da un sarut delicat pe obraz.Puteam jura ca buzele mele erau arse,dar nu imi pasa.Capul se invarti atunci cand m-am asezat pe canapea sub asternuturi.

Urmse o pauza lunga pana cand Edward vorbi in intuneric. „Multumesc.”

„Pentru ce?”

„Pentru ca ai reusit sa vezi ceva ce altii nu pot.” imi spuse atat de incet incat credeam ca nu auzisem corect.

E.p.o.v.

Obrazul meu luase foc si imi intinsem mana pentru a il atinge,impietrit. Fie buzele ei erau rosii fierbinti … Ei bine nu puteam veni cu alta concluzie.Dar Doamne, a fost cu adevarat placut.

„Multumesc.” i-am spus dupa ce socul din mine se diminua.

„Pentru ce?” ma intreba.

Pentru tot,imi doream sa ii spun. Pentru ca m-ai sarutat,pentru ca nu m-ai urat cu toate ca eu te uram,pentru frumusetea ta,pentru blandetea ta, fiind cea mai grijulie persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Pentru ca esti … tu.

Dar nu am spus asta. „Pentru ca ai reusit sa vezi ceva ce altii nu pot.” am raspuns incet,sperand ca ea sa nu auda.

Ea nu spusese nimic,doar se intoarse si inhala puternic pe nas inainte ca sa expire pe gura.Vroiam sa fiu acolo langa ea.Vroiam sa ii simt respiratia pe fata mea.Vroiam sa am voie sa dorm langa ea. Vroiam sa fiu cu ea.Sincer, chiar imi doream asta.Si sincer nu stiam ce e in neregula cu mine.

Dar stiam ca nu vroiam ca ea sa doarma pe canapea.

Am asteptat,respirand linistit ,pentru ca ea sa creada ca am adormit.In timp ce o vegheam,ea se intoarse de cateva ori pana cand se linisti si intr-un final adormi cred.

„Bella?” am ezitat. „Esti treaza?”

Ma asteptam sa imi sopteasca un ‘nu’ plin de sarcasm sau ceva,dar ea ramase nemiscata asa ca ma dadusem jos din pat si m-am indreptat catre canapea.Dormea.Era superba cand dormea,parul ei imprastiat pe perna,dintii ei muscand buza sa inferioara putin.

I-am atins usor buza de jos,iar ea se opri din a o musca.Puteam jura ca o scanteie luminase incaperea la propriu.Apoi am ingenunchiat si mi-am asezat bratele in jurul ei ca mai devreme,dar mai grjuliu de data aceasta,nevrand sa o trezesc.In timp ce o duceam catre pat se intoarse un pic in bratele mele,lipindu-si capul de umarul meu si oftand incet.

Am asezat-o pe pat,capul meu fiind ametit de apropierea dintre noi,si am tras asternuturile peste corpul ei sperand sa nu se trezeasca,si nu se trezi.

Am privit-o pentru un moment,multumit de mine insumi,pentru ca reusisem sa o duc jumatate din camera in brate fara sa o trezesc.M-am intors pentru a ma indrepta catre canapea.Apoi am inghetat.

„Edward.” spusese tare si clar.

„Eu..um..” m-am intors pregatit pentru a ma certa cu ea pentru orice afirmatie prosteasca ar fi facut.Dar inca dormea.Am privit-o plin de confuzie.

„Edward..” spuse din nou,apoi am realizat. Vorbea in somn.Si imi spusese numele meu.Am zambit involuntar ; nu ma puteam abtine. Asta insemna ca ma visa? Imi doream, nu pentru prima data, sa pot vedea in interiorul mintii ei ,sa vad la ce se gandeste,sau ,in cazul acesta, ce viseaza.

„Noapte buna ,Bella.” i-am soptit aplecandu-ma si sarutandu-i fruntea.Ea ramasese adormita, asa ca am privit-o un moment indelungat. „Stii cat esti de frumoasa..” i-am spus incet.Erau singurele momente in care puteam sa ii spun lucruri ca acestea.Cand dormea.

In timp ce ma indreptam catre culcusul meu,ma gandeam la toate lucrurile pe care ni le spusesem unul altuia,si cat de increzator ma simteam cand vedeam ca nu repeta nimic din ce spuneam,chiar si in ciuda. Bella nu era asa,si in timp ce o priveam in forma sa adormita,stiam ca nu mai puteam nega aceasta atractie.Chiar imi placea Bella,la propriu. Nu ca alte fete.Nu cautam sa obtin ceva de la ea – nu ca mi-ar displacea – dar imi doream sa fiu cu ea in adevaratul sens al cuvantului. Vroiam sa fiu eu cel care ii daruia tot ce avea nevoie , sa fiu umarul pe care sa planga ,sa fiu prietenul pe care nu l-a avut niciodata, sa fiu persoana in care sa aiba incredere, sa fiu persoana care simte la fel in schimb …. Vroiam sa fiu cu Bella Swan . Nu mai puteam nega deloc acum .

:D

•Martie 9, 2010 • 1 comentariu

Scuzati toate greselile care le-am facut…dar am incercat sa il scriu cat mai repede….:( voi incerca sa postez mai repede,ca sa ma revansez pentru perioada in care nu am postat.

11.Caffeine and Cake

•Martie 9, 2010 • 6 comentarii

E.p.o.v.

Fata lui Mason se facuse alba ca varul cand intrasem in sala.

„Wow,omule.Ai ajuns la timp.” spuse,incercand sa arate socat.

„Da,ei bine…” am raspuns ridicand din umeri.

„Cum a fost week-endul tau cu Swan?” Mason intreba,nereusind sa isi asunda zambetul de pe fata.

L-am lovit peste ceafa.”Si Alice.Nu uita de Alice.” am raspuns. „Ea e mai iritanta decat Bella.” ”

ooh…” el fluiera „Bella?Nu Isabella?Nu ‘Swan’?Nu.Acum e Bella!”

Am deschis gura sa protestez,dar nu gaseam nici o scuza ,asa ca l-am lovit din nou. „Cum a fost week endul tau cu ex?”

Zambetul sau ii disparu de pe fata in timp ce tipa.”M-a ignorat pana aseara apoi a inceput sa imi vorbeasca despre cat de insensibil am fost pentru ca i-am cerut sa ne despartim printr-un mesaj de la bun inceput,si ca e doar vina mea pentru ca ea a mers mai departe,ca si cum eu i-as fi cerut asta.Nu mi-ar fi pasat nici daca s-ar fi culcat cu cineva din moment ce eu am terminat o cu ea.As fi preferat sa ma ignore.”

Am ras gandindu-ma cum sa compar cat mai bine week-endul meu cu al lui Mason.Bella a fost de fapt un bun partener.Singurul dezavantaj era ca locuitul impreuna cu ea chiar si pentru cateva saptamani mi-ar fi stricat reputatiei.

„Dar de fapt,ai evitat raspunsul la intrebarea mea,Eddy baiete.” Mason zambi dracesc in timp ce imi zambi cu un zambet dracesc pe care il folosea atunci cand ma striga cu porecla pe care o uram cel mai mult.”Cum a fost week-endul tau cu Bella?”

„A fost…diferit.” am afirmat. El isi ridicase o spranceana cerand mai multe informatii. „Cateodata,Mason,am impresia ca astepti o barfa buna, exact ca o fata.” i-am spus. El nu spusese nimic,asteptand sa continui. Am oftat. „Am instalat o pe canapea,si nu am vorbit unul cu celalalt.” am mintit,incercand sa imi opresc senzatia de voma gandindu-ma la bautura dezgustatoare pe care mi-a pregatit-o,si am ignorat furnicaturile care mi-au strabatut intreg corpul cand mana mea era asezata in jurul ei sustinuandu o la pista aceea unde se temuse atat de mult.

Mi-a luat mai mult decat de obicei,sa realizez ca Mason se holba la mine cu gura intredeschisa. „Ce?” am spus defensiv.Ce spusesem?

„Ai instalat-o pe canapea?” sprancenele sale erau atat de sus ridicate ca aproape ii ajungeau in par.

„Da.” am spus incet. Mason continua sa se holbeze la mine.

„Nu poti face aia!”

„De ce nu?” am intrebat.

„Ei bine…pentru ca e nepoliticos.Se va alege cu gatul stramb sau ceva de genul.Trebuia sa ii oferi patul tau.Asa ar fi fost corect.Stiu ca nu iti pasa daca se alege cu gatul stramb,si atunci va da cu piciorul la tot si atunci ce vei face cand toate fetele vor realiza ca nu esti deloc un gentleman?”Mason explica. Oh.Ea de ce nu spusese nimic?Mason se insela.Imi pasa daca Bella ar pati ceva.La ce ma gandisem aseara?As bate pe oricine i-ar face rau dar pe mine insumi nu ma puteam pedepsi.Poate ar trebui sa ii ofer patul.Asa ar trebui.Era lucrul corect de facut. Dintr-un motiv anume,de fiecare data cand o vedeam pe Bella pe coridor,voiam sa merg la ea si sa vorbesc cu ea,sa imi cer scuze pentru felul cum se comportau toti cu ea,sau cum o barfeau cel putin pe la spate.Dar nu puteam face asta.Reactia lui cu Mason doar la felul ca ii pronuntasem numele corect era o dovada in plus. Dar momentul in care voiam cel mai mult sa fiu langa ea,era in pauza de pranz.Mike Newton le deranja si pe ea si pe Alice.Ce vroia cu Bella?L-am privit cum le vorbea emotionat,apoi pleca.

Am privit in timp ce Bella ii vorbea lui Alice.O expresie ciudata era pe fata ei atunci cand Alice plecase sa duca tavitele.Apoi ochii ei se ridicasera si ma privira.Rusinat,mi-am retras privirea,uitandu-ma in jos catre masa. Inima mea batea salbatic in pieptul meu la contactul privirilor noastre.M-am uitat apoi la masa lor iar un sentiment de dezamagire imi traversa corpul cand am vazut ca ele plecasera.Oh,pentru numele lui Dumnezeu.De ce era viata mea atat de complicate?

Bella p.o.v.

Sfarsitul orelor veni destul de repede iar Alice ma duse rapid la Volvo ul lui Edward,plangandu-se de cat putin timp avea sa isi refaca machiajul.Spre surprinderea mea si a lui Alice,Edward era deja acolo,umbland la CD playerul masinii. Edward tresari usor cand Alice deschise portiera urcand pe bancheta din spate si schimband repede muzica.Am urmat-o inchizand portiere in urma mea,inainte sa apuc s ail observ cum ma privea in reflexia oglinzii retrovizore.El isi schimba repede privirea,dar era prea tarziu pentru ca vazusem conflictul evident din ochii sai arzatori.

O priveam pe Alice care se uita pe geamul sau,apoi se apleca spre Edward si ii sopti la ureche lui Edward. “Esti bine?”

El privi in spatele sau si ma privi un moment mai lung inainte sa imi raspunda.”Eu sunt bine,dar tu?Am auzit ca….ai fost suparata de cineva….”

“Nimic din ce nu am avut parte si inainte…” l-am interrupt,radicand din umeri cu toate ca era incantata ca isi facea griji.Deodata imi dadusem seama ca schimbarea sa de comportament in acest moment este de 180 de grade fata de inainte.El trecuse de la a ma ura si a ma striga pe numele de families au diferite alte porecle,la a-si face griji si sa asculte…ei bine…nu am auzit suficiente incat sa pot spune cu exactitate ceva,dar suna ca Debussy,ceva ce Renee asculta foarte des atunci cand locuiam cu ea.

Edward si eu ne uitam insistent unul in ochii celuilalt,nemiscandu-ne,dar apoi Alice ne trezise la realitate.”Edward!” aproape tipa “Crezi ca ai putea porni motorul ,sau ce?”

“Da Doamna!” Edward bombani iar eu mi-am ferit capul pentru a imi ascunde un zambet.

***

“Alice,crezi ca e o idée buna?” am intrebat cateva ore mai tarziu. “Deja ai luat cinci.”

“Daca mai vreau o cafea,atunci o sa imi mai iau o cafea.” Alice isi incrunta ochii catre mine.

Am oftat .Hiperactiva Alice era cam infricosatoare. “Uite,de ce nu ii iei pur si simplu numarul Alice?Doar vorbeste cu el si cere I numarul,sau asteapta sa ti-l cere el.

“Glumesti?” Alice tipa.

Am mai luat inca o inghititura din cel de-al doilea milkshake si am privit catre Alice care se apleca peste bar pentru a isi comanda cea de-a sasea cafea.De ce cafea,pentru numele lui Dumnezeu?Ce in neregula cu milkshake?De asemenea,alegeam milkshake pentru ca erau mai mari si ma puteam lungi cu ele in timp ce Alice comanda obsedata cafea. Alice ii lua secole intregi sa vorbeasca cu Jasper,avand un zambet prostesc si pisicos pe fata.Zambetul lui Jasper cred ca era identic cu al ei,asa ca nu intelegeam de ce nu ii cerea pur si simplu numarul,ar fi mai mult decat fericit sa i-l dea. Ea se intoarse dupa un timp la masa,aratand dezamagita si respinsa.

”El inca nu mi-a dat numarul lui.”se planse dand peste cap cafeau,exact ca un alcoolic care isi bea paharul de bautura..

“Ei bine Alice” am ridicat din umeri “la ce te asteptai? ‘Oh Alice buna!Cumpara 6 cafele si primesti numarul meu pe gratis?’ ”

Ea se stramba,apoi se incrunta si se ridica in picioare. “Sper ca nu iti iei inca una déjà!?!” am intrebat,gura mea deschizandu-se larg pana in pamant.

“Nu!” ea planse. “Vreau doar sa fac pipi!” Am ras,iar ea fugi catre baie.

Aveam un sentiment ciudat ca Alice l-ar fi intrebat pe Jasper in ce situatie erau,daca nu era asa disperata.Incepeam sa ma plictisesc asa ca m-am decis sa iau problema in mainile mele. Spre norocul meu,nu era nici o problema asa ca m-am indreptat catre bar si catre Jasper.

“Buna!Te pot ajuta cu ceva?” Intreba cu un zambet larg.

“Da.Voi avea un latte pentru prietena mea…te rog!”am raspuns.Nu eram sigura ca Alice voia un latte.dar cred ca ii era rau de acum de la cafeaua simpla.

“Desigur.” Raspunse radicand un pahar de plastic,nu mai facu nici o pauza si vorbi din nou.

”Prietena ta…e Alice…nu?Alice Cullen?”

“Da,asa e!” i-am raspuns imediat “Deci…ea te place…stii?”

“Chiar ma place?” raspunse holbandu-se la mine.

Am rezistat nevoii de a-mi da ochii peste cap,nu putea fi mai evident de atat,nici daca isi scria pe frunte .

“Da” “Ei bine,chiar mi-ar place sa o revad.” Jasper imi spuse incet.

“Si ei i-ar face placere sa te revada.”

“Chiar i-ar face placere?”

“Da…vorbeste de tine tot timpul.”

Se incrunta pentru un moment gandindu-se la ceva.”Daca as scrie numarul meu pe acest pahar,crezi ca m-ar suna?”

“Sunt sigura de asta.” Dupa ce jucase toate jocruile inutile si fara logica.

Fata lui Jasper se lumina ca a unui copil in dimineata de Craciun,apoi luase un pix si scrisese repede pe pahar,apoi mi-l dadu.

“Multumesc.” I-am spus apoi i-am inamanat banii.

“Nu iti face griji pentru plata.E pentru Alice.Fac cinste!” I-am zambit apoi mi-am strans banii in buzunar.

”In regula,atunci voi avea grija ca sa te sune.” M-am intors,apoi l-am auzit pe Jasper rostindu-mi numele.

”Bella?” M-am intors. “Da?”

“Daca ai nevoie de ceva in schimb…” el continua apoi ridica din umeri. “Voi fi incantat sa tea jut.Esti o persoana draguta.”

Am zambit o data,apoi am dat din cap.”Multumesc pentru oferta,dar chiar nu am nevoie de nimic.”

“In regula.” Raspunse. “Dar sa stii ca sunt destul de bun la a influenta oamenii !”

“Nah…sunt in regula.Nimeni nu ma place oricum…pentru ca sunt ciudata.Si oricum,toata lumea ma uraste.”

El zambi prietenos. “Nu ii asculta.Ei nu au habar de nimic.”

“Multumesc.” I-am raspuns inainte de a ma intoarce si a pleca inapoi catre masa.

“Oh…si Bella?” el raspunse. L-am privit . “Edward nu te uraste.” Imi spuse facundu-mi din ochi.apoi se facuse disparut pe usa din spate,lasandu-ma s ail privesc cu gura cascata.

“Bella?” Alice veni in spatele meu.”Ce s-a intamplat?”

Am clipit apoi mi-am inchis brusc gura.”Nimic.” am spus inainte sa imi ridic haina de pe capatul scaunului.”Haide,sa mergem!”

“Ce?Nu!Nu am luat numarul lui Jasper inca!”Alice tipa. I-am intins paharul de latte,iar ea se incrunta.

“Ce e?” se mira.

“Un pahar de latte…” am raspuns “Cu numarul lui Jasper pe el.”

Alice ofta,apoi intoarse paharul pentru a citi mesajul.Apoi tipa tare. “Alice,suna-ma.” Si apoi o multime de numere.

“Ce naiba Bella?”Tipa dar zambi ca o maniaca.”

Sarise in bratele mele,apoi ma stranse in brate. “Multumesc,multumesc,multumesc….”

Doar i-am zambit.”El e innebunit dupa tine,tu esti doar oarba.”

Alice imi arata limba in joaca.”Cum zici tu.Sa mergem”

***

Cand ne intoarsem la casa lui Alice,Renee sunase.Dupa o zi lunga si obositoare despre mersul pe franghie(‘nu mama,asta nu e o cariera prea draguta’),Alice sarea in sus si in jos pe patul ei. Stiam ca sase cafele nu erau o idée prea buna. “Sa facem ceva!” imi spuse in momentul in care inchisesem telefonul.

“Cum ar fi?” “Um…” Alice cauta cu privirea in camera ei apoi pocni din degete.

“Sa facem o prajitura.”

“Uh,vom avea voie?”

“Desigur,Esme adora prajiturile.” Alice raspunse facand din mana,apoi ma trase de mana de pe pat. “Haide,sa mergem!”

Ma tarase in jos pe scari pana in bucatarie,cand imi daduse drumul la mana se duse sa aduca numeroase ustensile de bucatarie si ingredient.

Spranceana mea se ridica atunci cand am vazut ca sarise calul. “Alice,nu ai nevoie de broccolie ca sa faci o prajitura.

“Daca faci prajitura cu broccoli!” Alice raspunse.

“Um,nu Alice.” Am spus ferm impingand broccoli deoparte.

“Ei bine,ce putem face?” imi spuse.

“Nu avem faina.”

“Ce zici de…?” m-am uitat prin dulapioare dupa ingredient.

“Prajituri din cerealele acelea?”

“Ce?” Alice isi ridica o spranceana.

“Nu ai mai facut niciodata prajituri din cereale?” Alice dadu din cap.

“Atunci vom face din alea.” Am spus scotand ciocolata,untul pentru gatit si cerealele.Dragut si simplu,m-am gandit.in asa fel incat nimic sa nu decurga gresit. Cat de mult ma inselasem,Jumatate de ora mai tarziu(la ora la care prajiturile trebuiau sa fie gata,Alice invartea in ciocolata in timp ce eu inca masuram cerealele,acoperita in asa zisa faina.

“imi pare rau ca am scapat faina in parul tau Bella!”Alice spuse neparandu-I rau deloc.

“Da,ei bine…” am oftat sarcastic . “Lucrurile astea se intampla” apoi m-am dus catre chiuveta luand niste apa in mainile mele,apoi aruncandu-o in directia ei.

“Bella!” Alice tipa scuturandu-si parul.”Mi-ai udat parul.”

“Mi-ai umplut parul de faina!” am tipat,apoi am simtit un miros de ars.Am alergat din directia lui Alice sa intorc ciocolata,dar era prea tarziu.Se lipise de fundul tigaii. “Trebuia sa invarti in asta Alice!” i-am spus dand focul la mai mic si incrucisandu-mi mainile la piept.”Si aia a fost ultima ciocolata.”

“Poate ar trebui…sa renuntam?” Alice sugera.

“Da…poate ar trebui!”

Apoi Edward intra in camera.”Ce e mirosul asta?” apoi ne vazu. “Ce naiba faceti aici?”

“Gatim.” I-am raspuns zambind.

El se holba la mine .”Ai….faina…in …” imi zise gesticuland catre parul meu.

“Nu suntem proaste Edward. “ Alice isi dadu ochii peste cap. “Stie ce are in par.”

“Asa e.” Edward raspunse incet. “Ar fi bines a faceti curat inainte ca mama sa intre aici si Bella si inainte sa afle ca nu mai ai voie sa te atingi de bucatarie te cand ai lipit clatita de tavan ,cand aveam 11 ani.”

M-am holbat la ea. “Alice.” M-am strambat. “De ce nu mi-ai spus asta?”

“Pentru ca ,in acest caz nu am mai fi putut face prajitura.”

Imi spuse. “Nu am facut o oricum.Doar am facut dezordine.”

Edward rase. “Poti sa mai spui asta o data!”

“Ce a fost,a fost.” Alice ii spuse. Am oftat,apoi am luat o bucata de carp ape care i-am inamanat-o lui Alice chicotind. “Acum fa curat!”

“Da mama!” imi spuse sarcastic.Apoi am inceput sa sterg oricum in jur.

Am luat tigaia pe care am bagat-o in chiuveta,apoi am incercat sa dau jos ciocolata arsa de pe fundul ei,dar apoi mainile lui ma oprira.

“Voi face eu asta.” Imi sopti la ureche. “Ai nevoie de putere.” Oh nu,iarasi aveam sa ne contrazicem pe tema asta.

”Desigur.” i-am spus cu usurinta,lasandu-l sa se ocupe.

El zambi apoi imi murmura. “Stii,ar trebui sa ai faina in par mai des,arata grozav” M-am incruntat incercand sa inteleg ce voia sa spuna cu asta,dar el doar imi facu din ochi,apoi incepu sa frece tigaia sub apa fierbinte. M-am intrebat daca voi intelege vreodata cum functioneaza mintea sa,apoi m-am decis ca nu voi reusi.La urma urmei el era Edward Cullen,iar eu Bella Swan.Doua personae care nu ar trebui niciodata sa se intersecteze.Niciodata.

10.Midnight Snacks

•Februarie 18, 2010 • 14 comentarii

E.p.o.v.
M-am trezit brusc,in mod aparent simtindu-ma neconfortabil si dezorientat.Atunci am realizat de ce; eram complet imbracat inca si zacand intins pe pat.Era in mod aparent si mijlocul noptii.Ei bine,la naiba.Am ratat cina si acum muream de foame.
Era vina Bellei.Totul era din vina ei.Stai.Bella.M-am uitat prin camera la canapea,pe podea,pana si sub pat.Atunci am realizat ca ea era probabil cu Alice.Huh.Tradatoarea.
M-am ridicat din pat si m-am strecurat in jos pe scari,cautand ceva de mancare fara a face prea mult zgomot.
Eventual,m-am linistit pentru a-mi face un simplu sandwich,ungand cu unt de alune sase felii de paine,apoi impingandu-le pe gat de parca nu am mancat de zile intregi.Apoi am mancat unt de alune direct din borcan.Doamne,iubeam chestia asta.
Am baut un pahar de lapte iar mai apoi am urcat inapoi scarile,inca nu eram complet saturat,dar eram prea lenes pentru a imi face altceva de mancare.Voi servi un mic dejun urias inainte de scoala maine.
Odata ajuns in camera mea,m-am dezbracat de hainele mele in cateva secunde apoi m-am bagat in pat doar in boxeri,necomplicandu-ma cu tricoul larg pe care il purtam de obicei.
Dar,in timp ce tunetul se auzea cu putere afara si imagini ale fetei frumoase care dormea in camera de alaturi – am oftat – mi-au zburat prin minte iar somnul refuza sa ma cuprinda.Degetele mele s-au flexat sub cearceafuri,disperate,stiam,sa imi trec degetele usor peste cheile pianului.Nu mi-am dorit nimic mai mult de ani de zile.Trebuia sa imi dau seama ca stand pe langa pian zilele trecute fusese o idee proasta.Stiam ca daca voi incepe sa cant din nou,Alice isi va face impresii gresite,va crede ca am continuat sa cant la pian fara ea.Chiar si eu as fi crezut ca am trecut mai departe dupa tot prin ce trecusem impreuna cu ea.
Dar deja ma strecuram pe scari,disperat sa imi incalc propriile reguli;sa fac muzica frumoasa.
Am tras cearceaful de pe pian si m-am asezat pe bancuta.Ma uitam la cheile pianului de culoare crem pentru un moment,inainte sa imi asez degetele pe cateva din ele.Mi-am inchis ochii si ma gandeam la Bella,si am cantat ce mi-a venit.Asa ii compuneam melodiile lui Esme inainte … Am lasat acel gand sa iasa din mintea mea inainte sa revina si sa ma bantuie si am inceput sa ascult melodia pe care o compuneam involuntar.
Era alarmant de dulce si adorabil…aproape de fetita.O uram pe fata care ma facea sa ma simt asa.Asa oare le faceam pe alte fete sa se simta?Wow! Credeam ca fiecare se lega de mine doar pentru a obtine ceva.Nu pentru ca pulsul lor crestea de fiecare data cand ma vedeau si eram tot la ce se puteau gandi ele.O faceam si pe Bella sa se simta asa?Nu fi prost Edward,imi repetam in minte,fata te uraste.
Am simtit  o durere brusca in timp ce ma gandeam la acestea.De ce o tachinasem in felul acela?A fost cam crud.Nu m-am gandit sa privesc dincolo de angelica si enervanta persoana din fata profesorilor,pentru a o vedea pe frumoasa ,cu simtul umorului…….incredibila persoana care era in realitate.Am oftat.
Dintr-o data am fost cuprins de un sentiment ciudat cum ca as fi fost urmarit.M-am oprit imediat din cantat si mi-am indreptat privirea catre usa deschisa,desi deja stiam cine ma spiona.M-am asteptat ca expresia ei sa fie furioasa,dar era … gentila.
„Ce faci Edward?” Alice ofta,apoi se indrepta incet catre mine.”Aceasta a fost noua.Nu am mai auzit-o pana acum.L-ai scris cand eram in Biloxi?”
„Nu.” am murmurat. „Nu pot compune fara tine aici.Stii asta,eu doar…”. Am oftat.Nu stiam ce sa ii spun lui Alice.Toate sentimentele confuze.Toate scuzele mele nenorocite.Dar mai apoi,poate ar trebui sa astept ca ea sa fie pregatita sa ma ierte.Am acuzat-o de cele mai rele lucruri posibile deci probabil ca ar trebui sa merg mai departe si sa o las balta pentru un timp.
„Tu doar?” Alice raspunse incet. Mana ei se ridica atingandu-mi fata.
„doar simteam nevoia sa cant.Nu stiu de ce.Nu m-am simtit asa de…. de ei bine,ani de zile.Si acum doar voiam sa cant.E o nebunie.”
„Edward arati…” Spranceana lui Alice se ridica.
„Obosit?Ciudat?Nebun?Toate trei la un loc?” i-am sugerat obosit.
„Confuz…” Alice se decise. „De ce esti confuz?Este vorba despre …?” Facu o pauza.
Acum era randul meu sa ma raspund grabit.”CE?”
„Este vorba de Lauren?Esti indragostit de ea?”
„Ce?” am raspuns,tonul meu fiind un pic mai ridicat de aceasta data.”Desigur ca nu!Am dat-o afara acum cateva ore.”
“Ssh!” Alice sopti. „Bella doarme intr-o camera langa noi!”
Cat de ciudat de mandru ma facea acel nume sa ma simt.Mi-am scos gandule repede din cap,inainte ca Alice sa abserve acest lucru.Era prea tarziu sa imi fac griji pentru acest lucru.
„Bella?” Alice ofta,ochii marindu-se de uimire.
Acum,aveam doua optiuni : sa recunosc totul,sau sa mint.Am ales varianta de mijloc. „Bella ,ce?” am intrebat inocent.
„Nu incerca sa negi Edward,” ea sopti. „O placi,nu-i asa?” Ea zambi ca o pisicuta care isi primise laptele. „Ei bine asta e ciudat,pentru ca ea imi spunea mai devreme cat de mult ea te displace.” Ea rase fara umor in intonatia ei.Da,aveam dreptate.Nu era pregatita sa ma ierte inca.Era ciudat de cat de defensiva devenise atunci cand Bella a fost adusa in discutie.
„Nu o plac Alice.” am marait. „Ce dracu te-a facut sa crezi asta?”
„Expresia de pe fata ta atunci cand i-am pronuntat numele.” Alice raspunse lejer.
„Nu am avut nici o expresie pe fata cand i-ai pronuntat numele.”
„Si modul cum incerci sa negi.” completa ea.
Am marait la ea trimitandu-i priviri amenintatoare.
Ea imi raspunse cu aceeasi privire.”Nici sa nu te gandesti sa incerci sa o seduci,sa ii rapesti inocenta…”
Am strambat din nas la alegerea cuvintelor ei.
Alice rosi,apoi continua.”…apoi sa ii frangi inima si sa o abandonezi ca pe oricare fata ,din lista ta lunga ,lunga.Pentru ca ea nu va ceda in fata trucurilor tale sirete.E prea buna si prea desteapta pentru tine.Mult prea buna.Si mi-a spus ca niciodata,dar niciodata nu te-ar place asa ca resemneaza-te Eddie.Pentru ca,pentru prima data in viata ta patetica,vrei ceva ce nu poti avea.Si pe care nu il vei avea.” Ma lovi pe umar,cam tare pentru o fata,incercand parca sa isi exprime si mai bine punctul de vedere cu mai multa convingere in timp ce ma privea.
Am oftat,incercand sa imi mentin emotiile ascunse ca sa nu isi dea seama cat de mult m-a ranit aceasta,cat de adanca a fost infipt cutitul.Pe urma,m-am ridicat acoperind pianul din nou cu cearceaful,inainte sa o urmez pe Alice pe scari.
Am tras-o de mana in afara dormitorului ei. „Nu o plac Alice.” am repetat. „Dar e inauntru cu tine?”
„Da” Alice imi raspunse smulgandu-si mana din a mea.”si inceteaza sa mai negi Edward;Sunt geamanul tau, cred ca pot sa imi dau seama cum functioneaza mintea ta proasta obsedata de sex functioneaza.”
Am aruncat o privire rapida in dormitorul ei,inainte sa apuce sa imi inchida usa in fata.Nici macar nu apucasem sa o vad pe Bella cum dormea.Am oftat si m-am retras catre dormitorul meu,invins,trist ca Alice ma putea ura atat de mult doar pentru ca o doream pe Bella..nu ca as recunoaste vreodata.Sau ca as face ceva.”
M-am urcat in pat gandindu-ma la tot ce imi spusese Alice. A spus „sa ii frangi inima”.Exista vre’o posibilitatea ca Bella sa sufere din cauza mea?Nu,probabil ca nu.Alice mai spusese ca Bella niciodata ..cum spusese? „niciodata,dar niciodata nu m-ar place”.Pe urma un sentiment agresiv imi trecuse prin mine.Bella nu va suferi niciodata din cauza mea,pentru ca nu ii voi da niciodata ocazia.Nu o voi rani niciodata.Niciodata.Voiam doar sa ranesc pe orcine i-ar fi facut rau vreodata si nu imi puteam face rau singur…era stupid.Nu ma simteam asa din cauza ca nu voi putea sa supravietui cu daca o voi rani.Nu, asta ar trebui in mod normal.Doar ca eu nu ma puteam pedepsi singur.
***
M-am trezit destul de devreme pentru mine in dimineata urmatoare.La inceput m-am gandit sa ma bag din nou la somn,si sa ma trezesc mai tarziu pentru scoala ca de obicei,dar apoi mi-am amintit de Bella.Nu ar fi impresionata daca i-as strica recordul ei perfect .
Asa ca m-am ridicat din pat imbracandu-ma cu primul lucru pe care am pus mainile si am coborat scarile pentru micul dejun urias pe care mi-l promisesem.
„…tot nu imi dau seama de ce sa nu porti rochia…” se auzi vocea lui Alice in timp ce coboram scarile.
„Alice,merg la scoala,nu intr-un club.”Bella raspunse.Am ignorat felul cum pulsul meu crescuse atunci cand i-am auzit vocea perfecta. „Rochia este total nepotrivita.”
Apoi am intrat pe usa bucatariei. „Neata.” am murmurat,incercand sa nu ma uit la fete.
„Wow,este incredibil de devreme pentru el.” Alice ii murmura Bellei,desi o spusese special ca sa aud si eu.
Bella chicoti in raspuns,si in ciuda faptului ca rasul Bellei reprezenta apogeul frumusetii,aveam sentimentul ca ele radeau pe seama mea.Ca si copliasii la terenul de joaca.
Am aruncat paine in prajitor,exact cat a fost nevoie ca sa il umplu apoi m-am asezat trecandu-mi degetele prin parul meu.Serios,oricate produse de par as folosi,tot refuza sa stea la locul lui.
„Ca si cum asta ar fi de folos.”Alice murmura.Ce a apucat-o in dimineata asta?
„Uite,Alice..” am inceput in timp ce mi-am ridicat privirea,dar atunci am vazut-o. Bella se tunsese.Si Sfanta Maica a lui Iisus,arata atat de sexy.Se uita in jos la masa,avea colturile ochiurilor vopsite cu negru iar pe ploape avea un fard gri fumuriu.Obrajii ei erau neobisnuiti de palizi…pana cand isi ridicase privirea si observase ca ma uitam la ea.S-a imbujorat in milioane de nuante diferite de rosu,si spoi se uita din nou la masa,indepartandu-si ochii aceia superbi maronii de mine.
„Ce…?” m-am auzit intreband fara suflare neputand sa termin de rostit intrebarea.
Bella isi ridicase din nou privirea,timid,si intreba in soapta. „E atat de rau?”
Alice stramba din nas indreptandu-se catre prajitorul de paine,avand ca subtil sa ma loveasca cu piciorul in drumul ei.
Nu observasem.Eram surprins ca Bella credea ca arata rau. „Nu,” i-am soptit in raspuns. „Cred ca arata grozav.”
Imi zambise sexy,facandu-ma sa ametesc.Wow.Cine ar fi crezut ca Bella Swan putea arata sexy vreodata?
B.p.o.v.
Ma jucam emotionata cu degetele ,in spate in Volvoul lui Edward.Reactia sa cu privire la tunsoarea mea era…diferita,sa spunem cel putin.Aveam sentimentul ca nu ii placusem,dar se simtea vinovat pentru seara trecuta,asa ca nu recunoscuse.Si daca asta e ceea ce credea Edward,atunci ce va spune restul lumii?Vor spune lucruri mai urate despre mine,imi vor spune lucruri urate.
„Nu ma simt prea bine.” i-am murmurat lui Alice care statea langa mine.
„Nu-ti face griji Bella,arati incredibil.” Alice se apleca apoi sa imi aranjeze colierul.Ei bine,colierul ei.
Am refuzat sa port rochia rosie din moment ce am vazut-o.Era prea scurta,fusta terminandu-se in dreptul coapsei.Poate ca lasasem puloverele in urma,dar cu certitudine nu eram gata sa sar intr-o bucatica mica de material.Si mai ales intr-o zi de scoala.
Asa ca in schimb am optat pentru o pereche de jeansi skinny,un tricou rosu (aveam deja vopsea rosie pe unghii),tricou care era mulat pe corpul meu,care imi scotea in evidenta gatul si decolteul,destul cat sa iti capteze atentia si sa lase loc si de un pic de imaginatie,asa spunea Alice,o pereche de balerini argintii in picioare si un lantisor cu un pandantiv rosu.Tot ce purtam,Alice cumparase Sambata.
Am ajuns la scoala exact la timp,ceea ce ma deranja un pic.Nu stiam de ce ma deranja,poate avea legatura cu faptul ca Edward Cullen intarzia mereu la scoala si nu voiam ca el sa faca un efort in plus doar ca sa ma aduca la timp la scoala.Asta il facea mai perfect dar si mai enervant in acelasi timp.Da mi se parea un motiv plauzibil pentru care ma simteam deranjata.
Am trecut de Dnul Marshall in drum spre intrare.Ne-a zambit,dar era ceva in ochii lui care il faceau sa para multumit de ceva,si nu puteam sa imi dau seama de ce…
„Ai ajuns devreme in dimineata aceasta Edward.” spuse bucuros.
Edward scoase un sunet pe sub respiratia sa,si se indrepta catre clasa,Domnul Marshall chicoti iar eu impreuna cu Alice ne-am indreptat catre clasa noastra.
Doamna Connell inca nu ajunsese ,multumesc Doamne,iar eu impreuna cu Alice,ne-am ocupat locurile din spatele clasei,eu incercand sa ignor privirile care erau atintite asupra mea.
Linistea care era atunci cand intrasem in sala ,se umplu de soapte si murmurat.Am auzit numele meu,al lui Edward si al lui Lauren.
„Nu pot vorbi despre altceva?”am intrebat-o pe Alice in liniste. „Orice?”
Alice ridicase din umeri si deschise gura sa vorbeasca atunci cand Jessica Stanley venise catre noi. „Buna.” spuse. „Ai avut un week end placut?”
M-am holbat la ea,eu si Jessica Stanley nu ne-am vorbit niciodata.Niciodata.si acum se comporta de parca eram prietene bune.Ce naiba?
„um..a fost in regula” am incercat sa ii raspund la intrebare.De fapt,daca stau sa ma gandesc mai bine,am avut un week end grozav,mai putin sesiunea de giugiuleli a lui Edward.
Jess imi zambea fals. „asta e bine.”
Am dat din cap,surprinsa de prietenia ei brusca.
Atunci Alice vorbi.”Daca vrei sa vorbesti cu Edward nu crezi ca e mai bine doar sa te duci si sa vorbesti cu el?Stii tu,ca o persoana normala?”
Jess o privi cu invidie pe Alice. „vorbeam cu Bella.”
Privirea lui Alice putea spune mai multe. „Ei bine,ea nu vrea sa vorbeasca cu tine.”
„Cred ca poate decide si singura cu cine vrea sa vorbeasca,asa e Bella?” si isi intoarse privirea catre mine.
„Um..” am inceput,dar multumesc ca Doamna Connell intrase atunci.Jess s-a indreptat inapoi la locul ei.
„Ugh.” Alice bombanea.”Urasc cand oamenii fac asta.”
„Fac ce?” am intrebat.
„Sa incerce sa iti fie prieteni doar cat sa ajunga la Edward.Am mai trecut prin asta,am mai avut parte din asta,am mai vazut asta.Crede-ma,cunosc toate simptomele unei astfel de persoane.Allice facu o fata.
„Oh.” a fost tot ce am putut sa spun.
Cu cat ziua trecea,aveam mai multe priviri si auzeam mai multe soapte pe coridor.Stiam ca oamenii raspandeau zvonuri cu privire la mine si stiam ca fetele alea ma urau acum pentru ca stateam in casa lui Edward,dar nu imi pasa mai mult decat de obicei.Cred ca era ceva legat de faptul ca Alicea era langa mine.Era bine de stiut ca aveam o prietena care ma placea pentru ce eram eu,decat pentru casa in care stateam.
La pranz am stat cu Alice din nou.Alice a stat practic intreaga ora de pauza de masa,doar uitandu-se la Jasper Hale.
„Dupa ore” spuse „mergem la cafeneau de pe colt de langa casa noastra.Rose a zis ca Jasper va fi acolo atunci.”
„Alice,de ce nu te duci sa vorbesti cu el?” am intrebat.
„Pentru ca Bella” raspunse dandu-si ochii peste cap. „nu vreau sa par disperata.Si pentru ca sta la aceeasi masa cu Edward.”
„oh!” am raspuns dupa ce m-am uitat si eu in acea directie.”Asa e”
Apoi Mike Newton isi facu aparitia.Isi freca gatul emotionat.”Buna Bella.” spuse incet.
„uh…buna!” am raspuns privindu-l cum tremura.
„Arati….grozav.” imi spuse.
Alice imi zambi din celalalt capat al mesei si imi mima pe buze un „Ti-am spus eu!”
Am ignorat-o. „multumesc” i-am zambit indiferenta lui Mike „Voiai ceva anume?”
„De fapt…er…dau o petrecere vineri si ma intrebam daca voi doua puteti veni?”
„Um..nu stiu…” dar Alice ma intrerupse.
„Desigur,vom fi acolo.Si se intoarse pentru a ii zambi.
El dadu din cap dar nu pleca.
„Altceva?” Alice intreba.
„Ei bine…da!”recunoscu chicotind ciudat.
„Stai jos Mike.” i-am propus.
„Nu.” refuza. „E in regula.Voiam sa te intreb daca…ei bine…faci ceva maine seara?” spuse in graba
„Um…”Aveam un sentiment ciudat despre unde voia sa ajunga cu discutia .”Nu chiar….”
„Ai vrea sa iesi undeva cu mine?”ochii lui nu i-au intalnit nici o clipa pe ai mei.
„Ca o intalnire?”am intrebat
El dadu din cap incet.
„Va merge.” Alice raspunse in locul meu.
„Grozav!” Mike era entuziasmat.”Am sa te iau maine la sase jumatate?”
„Um..” ramasesem fara cuvinte.
„Sase jumatate e bine,locuieste la noi totusi.” Alice ii reaminti.
„Desigur.Ne vedem maine Bella.” Apoi se intoarse si pleca.
M-am uitat la el in timp ce pleca,apoi la Alice.”De ce ai zis aia?” am ordonat.
„Bella,trebuie sa traiesti un pic.Poate ca nu iti place Mike dar ii va face pe oameni mai constienti ca tu esti acolo si ca iti dai intalniri cu baieti.Intr-o zi Mike Newton,apoi urmatorul,sper ca cineva care iti va place.”
„Esti un om mort cand ajungem acasa.” i-am promis dupa ce mi-am lasat privirea inapoi in farfurie.
Alice chicoti inca o data ,inainte sa se ridice sa ne duca farfuriile la chiuveta pentru a fi spalate.Nu m-am ridicat de la masa,dar am putut simti cum cineva ma privea insistent,asa ca mi-am ridicat privirea.
Pentru un moment ,ochii mei au intalnit cea mai familiara pereche de ochi verzi care ma priveau,apoi privirea sa se indrepta in alta parte,atat de repede incat nu mai eram sigura ca privea in directia mea.

9.Haircuts and Sweet Nothings

•Februarie 9, 2010 • 6 comentarii

Nu stiu de ce,dar vazand acestea ma durea.Trebuia sa ma astept ca va face lucruri din acestea.Edward era un jucator,facea si altceva in afara de acestea?

Dupa ce le-am inchis usa lui Edward si blondei iritante,m-am rezemat de perete incercand sa ignor focul din inima mea.De ce ma simteam asa?Nici macar nu imi placea tipul.

Vocea zgomotoasa a lui Lauren rasnua prin usa. „Isabella Swan e partenera ta?”

A trebuit sa ma concentrez ca sa pot auzi raspunsul lui Edward. „…. Nu e ca si cum am fi avut ocazia sa ne alegem partenerii,nu?”

„Dar….Bella Swan?” Lauren rase dur „Este….ciudata.”

Am fost surprinsa sa imi dau seama ca acel comentariu facaut de LAuren ma durea.Stiam ca asa ma vedeau majoritatea fetelor de la scoala dar ma durea sa o aud.Dar ce m-a durut cel mai tare a fost raspunsul lui Edward.

„Mie-mi spui?Poarta pulovere aproape tot timpul,nu poate sta dreapta mai mult de 20 de secunde.Alice incearca sa ii faca o schimbare de look,dar sa fiu sincer,cred ca e o cauza pierduta.” parea distrat,obraznic.

Lauren chicoti din nou ,in timp ce capul meu se invartea ametit.Nu stiu de ce ma asteptasem la altceva,dar probabil ca ma asteptasem,pentru ca durerea din pieptul meu acum era cu mult mai mare decat era acum cateva secunde in urma.Nu trebuia sa imi doresc ca Edward Cullen sa-mi ia apararea in fata acuzatiilor ca as fi ciudata,pentru ca el ma ura la fel de mult ca si ,daca nu chiar mai mult, toata lumea. La dracu,poate chiar el a inceput cu acuzatiile.Si totusi de ce ma simteam ca si cum am fost tradata?

Nu se mai auzea nici o conversatie dincolo de usa,asa ca presupun ca s-au intors la ce faceau inainte sa ii fi intrerup.Mi-am muscat buza aplecandu-mi capul in jos si oftand,inainte de a ma indrepta catre camera lui Alice.

Privirea sa se ingusta in momentul in care am intrat pe usa. „Ce?”  ma intreba. „Ce s-a intamplat?”

„Nimic.” am raspuns ridicand din umeri. „Edward are o mica sesiune de giugiuleala cu Lauren Mallory in dormitorul sau, asa ca nu am apucat sa imi iau machiajele.”

Alice se incrunta.

„Totusi…nu ar trebui sa ne asteptam la altceva…” am raspuns ca si cum ii gaseam o scuza pentru ceea ce facea.

„Bella…” imi spuse incet.Ochii ei ma studiau speculativ si nu imi placea.Ma simteam nu prea confortabil.

„Da?” i-am raspuns cu aceeasi tonalitate,umerii mei rotindu-se in fata defenziv.

„Uite…” ea ofta. „Nu intelege gresit sau altceva dar am sa iti pun o intrebare si vreau sa imi promiti ca imi vei da un raspuns cat mai sincer.”

„Nu stiu Alice…” am privit-o intens.

„Nu.” ea ma opri. „Suntem prietene bune nu?Asa e? Am dreptate?”

Am inghitit in sec.

„Prietenele bune isi spun totul… chiar si cand una se indragosteste de fratele celeilalte?” imi spusese ca si cum era o intrebare,o spranceana o avea ridicata asteptand un raspuns.

Mi-a luat cateva secunda sa inteleg unde voia sa ajunga si ma uitam la ea „Alice! nu m-am indragostit de Edward.” Aproape ca tipasem si rosisem la presupunerea ei prosteasca.Dar o voce usoara imi soptea intr-un colt al mintii mele ca aceasta presupunere nu era chiar atat de prosteasca.Am tacut din gura instantaneu.”Nu,Alice! Nu e asa de rau pe cat credeam ca e la inceput,recunosc.Dar totusi e…ugh! Nu. Am intrat peste el in camera in timp ce se saruta cu o alta fata in camera – cum as putea sa ma indragostesc de el dupa o faza ca asta?”

Alice dadu din cap si se uita in alta parte, ca si cum nu ma credea dar totusi lasase balta subiectul.Deodata ma simteam suparata : suparata pe Alice, suparata pe Edward , suparata pe oricine.

„Uite Alice,Edward arata – nimeni nu poate nega – incredibil de bine , dar asta nu inseamna ca orice fata cu hormoni trebuie sa se indragosteasca de el.Mai ales una care doarme cu el!” Dintr-o data am realizat ce spusesem .”Nu in sensul acela.” m-am corectat repede. „Ca si cum dorm in dormitorul sau…” am oftat „Intelegi tu.”

Alice se stramba. „Okay…Acum stai jos,iar eu voi continua cu machiajul.Maine te voi imbraca eu – fara pulovere”

Eram gata sa ma cert,dar atunci imi amintisem ce zicea Edward „Poarta pulovere tot timpul,Alice incearca sa o machieze ,dar sincer, cred ca e o cauza pierduta!” Ei bine,o sa ii demonstrez contrariul. Exact cum spusese Alice -gata cu puloverele. Am sa le rup ca sa nu ma mai intorc la vechile haine.Apoi voi purta fuste mini si rochite, si tricouri mulate…. Am sa ii demonstrez cat de mult se putea insela,ca pana si Edward insusi va saliva pentru mine.MA va implora de nenumarate ori, iar eu am sa ii intorc spatele de multe ori,si sa ii spun sa sara pe prima tarfa care ii va iesi in cale.Dar nu o va face pentru ca ma dori doar pe mine si nu ma va putea avea….da…asta va trebui sa ii dea o lectie.

„Bella?” Alice intreba scotandu-ma din transa.

„Da.Da,bine.” am dat din cap convingator.

„Ma lasi?” ofta.

„Desigur.” i-am raspuns.

„Wow.” fata ei se lumina ca a unui copil in dimineata de Craciun. Grabita ma impinse inapoi pe scaunul de machiaj si imi zise sa stau acolo in timp ce ea iesise dansand din camera,zambetul ramanandui la locul sau.

M-am incruntat confuza,dar am ridicat din umeri asezandu-ma la loc pe scaun.

Alice revenise cateva minute mai tarziu cu o cutiuta. „Aceasta era lui Esme de atunci cand obisnuia sa ma tunda chiar ea.” imi spunea. „M-a invatat unele lucruri asa ca vei fi bine.Stiu cu exactitate ce fac.”

„CEE?!” M-am ridicat si m-am incruntat catre ea.

Ea ridicase o spranceana inainte sa imi raspunda. „Ai spus ca pot face asta!”

Oh Iisuse! Eram prea ocupata sa visez cu ochii deschisi pentru a constientiza ceea ce ii permisesem lui Alice sa faca! „Nu…nu cred ca e o idee asa de buna Alice!”

„Prostii!” exclama. „Uita-te la parul tau Bella!” ridicase o oglinda.

„Ce e in neregula cu el?” am intrebat trecandu-mi degetele prin marul meu lung si inchis la culoare.

„Er…Hello!!” raspunse „Ce e bun cu el?Fara suparare Bella , dar e plictisitor.Ti-ar trebui taiati aproximativ 3 centimetri,un pic scarit si poate un pic filat.” Vorbea mai mult singura acum in timp ce se incrunta uitandu-se la parul meu.

„Alice” am murmurat. „Te rog,te rog lasa-mi in pace parul!”

Buzele ei au conturat o forma trista iar ochii ei se marira,aratand disperat de suparata incat voiam sa o imbratisez sau ceva .Pana si buzele ii tremurau la colturi – era o expresie care iti ranea inima.

„Dar Bella..” murmura in timp ce mi-am inchis ochii,stiam cat de repede puteam ceda la astfel de privelisti.”Incerc doar sa ajut.” soptise .Nu trebuia sa inchid ochii.Vocea ei singura era tremuranda ,implorand mila si saturata cu tristete.

„Bine,ma predau.” am marait. „Dar nu 3 centimetri.”

Fata lui Alice se lumina,si sarise in sus venind spre mine pentru a ma imbratisa. „Multumesc,multumesc,multumesc!” tipa ea.

„Doar treci la treaba si termina odata” am oftat asezandu-ma pe scaun si inchizand ochii.

*****

Dupa jumatate de ora,mi-am deschis ochii pentru a o vedea pe Alice cum se uita la mine muscandu-si buza.

„Ce?” am intrebat ochii mei marindu-se „Ce ai facut?Da-mi o oglinda!”

Alice s-a intins si a luat oglinda de mana,dar a ezitat sa mi-o dea tinandu o la pieptul ei. „Poate mai bine nu…sa nu ai surprize.” murmura.

„Alice.” am tipat,exact cand usa se deschise si intrase Esme tinand o tavita in mana.

„Fetelor,v-am adus ceva……” spuse atunci cand ma vazuse.Puteam sa vad cum incerca in mintea ei  sa isi dea seama de ce se intamplase. „Alice,ce ai facut cu sarmanul par al Bellei?”

Am simtit cum fata mea se contorsiona de groaza.  „Alice,da-mi naibii oglinda!” am spus.

Alice se bosumflase incapatanata catre mama ei. „Intotdeauna spuneai ca ma descurc cu tunsul atunci cand imi tundeam papusile mele cand eram mica.”

„Alice aveai 6 ani si iti scalpai papusile.Ce voiai sa iti spun?Scuze draga,dar tunsul nu e unul din talentele tale cele mai mari!” Esme ii sugera razand un pic.Dar mai apoi se incrunta din nou.”Daca ti-as fi zis,parul Bellei era salvat acum…”

„Dar ea a zis ca pot!”

Esme rase,apoi lasase tavita pe dulapiorul lui Alice.Apoi luase usor oglinda din imbratisarea lui Alice si mi-o dadu.”Nu-ti face griji Bella,mergem direct la coafor.” si se intoarse catre Alice. „Si tu platesti.”

Am inspirat adanc si am privit in oglinda.PEntru imensa mea surpriza,nu arata atat de rau pe cat faceau ele sa sune.Un pic mai scurt,da.Dar nu era chiar atat de rau ,sau altceva.Puteam indrepta lucrurile cumva.

„Imi pare rau Bella.” Alice zise incet „Chiar am…”

„Nut-i face griji.” i-am raspuns in timp ce intindeam o mana. „Da-mi foarfecul”

Esme clipea,apoi imi aseza foarfecul in mana pe care o aveam intinsa.Am inmanat oglinda lui Alice si i-am zis sa o tina dreapta.Apoi am luat partea mai lunga a parului si am taiat cativa centimetri.

Douazeci de minute mai tarziu,parul meu frumos si lung era cu putin mai lung de umeri si scarit.Esme mi-a retusat varfurile pentru ca nu ma descurcam singura,dar de fapt arata in regula acum parul meu.Poate chiar mai bine decat inainte … chiar sexy.

Alice se stramba. „Cum naiba ai facut asta?”

Am ridicat din umeri. „Mama mea m-a invatat!”

„Este mama ta un stilist?” Esme intreba.

„Nu chiar. Ea doar … are anumite momente.A fost stilista, casiera intr-un supermarket, perparator de ciocolata ,profesor ….Renee cred ca a fost de toate.”

Esme rase. „Pare o femeie cu multe talente. Mi-ar place sa o cunosc.Ce face acum?”

„Nimic.Sotul ei e jucator de baseball – in liga mica,inainte sa ma intrebi – ea doar calatoreste cu el.M-a invitat cu ea,dar m-am decis sa termin scoala inainte sa calatoresc prin toate locurile din state,cu ea si cu Phil.”

„Bine pentru tine.” Esme raspunse incet. „Acum,fetelor v-am adus niste racoritoare,dar nu stiu daca le vreti,cina se va servi in curand.”

„Nu,le vrem.” Alice raspunse.

Esme ii ciufuli parul negru si scurt al lui Alice apoi se ridica.”O sa va strig cand e gata cina.”

Alice imi oferi un biscuite zambindu-mi dulce. „Chiar imi pare rau pentru toata….”

„nu-ti face griji.” am intrerupt-o. „Arata bine acum.Nici nu mi-as fi imaginat sa fac asta inainte.E o schimbare draguta.”

Alice chicoti,apoi se inneca mestecand biscuitele.Arata atat de vinovata ca rasesem de ea.

„Ce?” intreba.

„Nimic.” am spus,incercand sa nu ii amintesc de aceasta cand voiam ceva de la ea,pe capul meu.

Un pic mai tarziu,Esme ne chema la cina.Dintr-o data,incepeam sa imi fac griji despre ce va spune Edward cu privire la parul meu,dar nu trebuia sa imi fac griji,pentru ca nu era aici.

Cand terminasem cu totii de mancat,cina lui Edward statea neatinsa si rece.

Esme ofta uitandu-se la tavan. „Chiar a avut o runda cu fata.” spuse dezamagita. „o sa o pun in frigider,si o va reincalzi daca va vrea.”

Alice si cu mine ne-am reintors in camera ei,ne-am uitat la filme si ne-am colorat unghiile,vorbind peste film,pentru urmatoarele ore.Alice se distra,dar eu chiar ma plictiseam.Erau lucruri specifice pentru o fata ,pe care le faceam, dar eu nu eram o fata tipica.

„Crezi ca a terminat?” Alice deschise subiectul Edward.Al treilea film la care ne uitam tocmai se termina.

Am ridicat din umeri uitandu-ma la unghiile mele rosii sangerii(Alice insistase sa foloseasca pe mine oja perfecta care sa se potriveasca cu rochia pe care ma va forta sa o imbrac a doua zi.

„Este ora 11.” murmura. „Poti sa dormi aici in seara asta daca vrei.”

„Ok.” am cedat cu usurinta. Nu voiam sa merg in camera lui Edward si sa dau peste ceva mult prea intim pentru ochii mei inocenti.

Alice sarise de pe pat,si tase un tricou larg verde undeva de la capatul garderobei ei.Mi-l aruncase cu o expresie de dezgust pe fata.Am strambat din nas in timp ce l-am pus langa corpul meu.”Nu mi te imaginez imbracata in asta.Alice”  i-am raspuns inocent.

„Nu port.” raspunse. „E hidos.Dar cred ca e confortabil de dormit in el.”

„Nu e ceva in care ma voi imbraca maine?” am intrebat prefacandu-ma socata.

„Gah.” Se stramba. „In nici un caz.Asta e la fel de rau ca si puloverele tale pe care le porti.Sunt asa lipsite de forma…Nu iti scot corpul de loc in evidenta,iar tu arati incredibil Bella.Daca intelegi…”

„La naiba.Am inteles”.am terminat pentru ea.”Da da..tu deja ai folosit expresia aia pe mine…”

Dintr-o data ofta. „Bella! Te-ai epilat pe picioare?”

Mi-am dat ochii peste cap. „Poate nu sunt cea mai la moda persoana,dar tin la igiena.”

Ofta usurata. „Multumesc Doamne.Pentru ca nu puteam sa te imbrac in rochia aia rosie cu picioare paroase.”

„Oh,nu.Spune-mi ca nu se vad picioare…”

Rase,crezand ca eu glumesc.Apoi imi facu semn cu mana si intrase in baie.

*****

Jumtate de ora mai tarziu,eram pe cealalta parte a patului urias al lui Alice.Cel putin Alice era mai amabila decat Edward.Stai putin,eu nu vrioam sa impart patul cu Edward.Nu e cinstit.

Am tresarit auzind tunetul de afata apoi am suspinat incet.Eu si furtunile nu ne-am inteles niciodata.De fapt nu era ca si cum m-as fi confesat despre asta cuiva.Eram speriata de furtuni.De asta viata in Forks nu era o idee buna pentru cineva ca mine.

M-am rostogolit si m-am intors agitata in timp ce tunetul zguduia casa,iar fulgerele cum se vedeau prin perdea luminand toata camera.Am tremurat sub patura si m-am ghemuit ca o minge gandindu-ma la lucruri fericite rugandu-ma sa adorm.

Mi-am inchis ochii ,si dupa o vreme vedeam un zambet familiar.Buze perfecte incercuind dinti perfecti,o buza fiind mai mare decat cealalta – un zambet familiar si perfect,strengaresc.

Am lovit capul cu perna,incercand sa scot imaginea lui Edward din mintea mea.

„Esti in regula Bella?” Alice soptise din intuneric.

„Sunt bine.” am murmurat din perna. „Doar incerc sa ma fac comfortbaila.”

Dar indiferent de cat incercam sa ma gandesc la altceva,mintea mea se tot intorcea la Edward: mana lui indreptandu-se catre mine,ca la ‘Hanging out’ mai devreme ,ochii lui razand pentru mine ,dar nu dur ,mana lui trecand prin parul sau briliant de bronz, gura sa luant forma unui zambet obraznic sau glorios, fata sa uimitoare strambandu-se cand bause amestecul pe care i-l dadusem , mainile sale musculoase cum se vedeau prin tricoul sau…doar el.

Eu inca nu puteam gasi vointa de a ma opri din a ma gandi la el.Deaorece de fiecare data cand era o furtuna,nu puteam adormi pana aceasta nu se opri.Se oprea acum,era mult mai liniste dar eu tot nu puteam dormi.

Asa ca mi-am lasat imaginatia sa o ia razna. Am alunecat in vise profunde imaginandu-mi brate puternice in jurul meu,tragandu-ma in imbratisarea sa, buzele sale pe gatul meu soptindu-mi dulci nimicuri la urechea mea…Si undeva departe,departe de tot,un pian cantand o melodie usoara linistindu-ma,spunandu-mi ca totul va fi bine.In final.